Cum la un moment dat promiteam, am ajuns sa vorbesc despre “obiectiv” si “subiectiv”. Asa ca hai sa o incepem ca la carte, evident folosind o carte. Ia uitati aici:

OBIECTÍV, -Ă, obiectivi, -e, adj., s.n. I. Adj. 1. (Fil.) Care există în afara conştiinţei omeneşti şi independent de ea. ♢ Idealism obiectiv = aspect al idealismului care susţine existenţa unei idei absolute, mistice, independente de conştiinţa omenească şi prin a cărei dezvoltare ia naştere lumea materială. 2. Care are însuşirea de a reda realitatea în chip nefalsificat, detaşat de impresii subiective; nepărtinitor, imparţial; obiectivist (2). 3. (Gram.) Care se referă la obiectul direct sau indirect. Reflexiv obiectiv. II. S.n. 1. Sistem optic convergent, format din una sau mai multe lentile care intră în construcţia unui aparat optic (de fotografiat, microscop, lunetă etc.), fiind îndreptat spre obiectul studiat. 2. Porţiune de teren, localitate, fortăreaţă etc. care prezintă interes în timp de război. ♦ Ţintă asupra căreia se execută o tragere sau se lansează bombe. 3. Fig. Scop, ţintă, ţel. ♦ (Concr.) Ceea ce urmează să fie realizat, construit etc. – Din fr. objectif.

SUBIECTÍV, -Ă, subiectivi, -e, adj. 1. (Fil.) Care consideră că baza a tot ce există este conştiinţa individuală; care neagă faptul că îndărătul senzaţiilor se află obiectele reale, independente de om. Idealism subiectiv. 2. Care are un caracter personal, care se petrece în conştiinţa cuiva; care, într-o judecată, acţiune etc., ţine seamă numai de sentimentele, de pornirile şi de ideile sale; părtinitor. – Din fr. subiectif.

   Sintetizand definitia, obiectiv inseamna ceva nepartinitor, in afara constiintei umane, independent de ea. Asa ca vin cu intrebarea: Cum poate ceva construit de om, afla la pura lui judecata, la pura lui critica sa fie obiectiv?! Simplu: NU poate. Hai sa facem ca la inductia matematica (daca va mai amintiti ce e aia): demonstram cu exemple, in fond considerate puncte de referinta si devenite lucruri obiective, ca ele nu sunt obiective. Cum facem asta? Luand de exemplu matematica: subiectiva clar atata timp cat numerele au/numaratoare a fost denumite de un om, atata timp cat s-a putut demonstra ca 1+1 poate fi egal cu 0,1,2,3 sau de ce nu cu ”n”, atata timp cat toate teoremele si teoriile au fost scrise si calculate de catre un om (conştienţa şi conştiinţa lui), atata timp cat cercul a fost definit in comparatie cu patratul si invers, atata timp cat diversele numere au fost calculate de om si nu sunt decat prin conventii intotdeauna aceleasi: ∏=3,14159265 sau ∏=3,14 sau ∏=3,1416. Supunand fizica aceleiasi judecati avem: acceleratie gravitationala stabilita arbitrar, forţe denumite si stabilite in functie de legi fizice create de om pentru a explica fenomene si devenite obiective, desi scrise initial subiectiv. Sau daca nu se bazeaza pe legi ale fizicii se bazeaza pe matematica si, ciclic, devin subiective.
    Sa ne gandim un pic la geografie: lucruri tangibile, observabile prin poze: pamantul nu e rotund decat prin conventie, el e aproximativ oval (si spun ARPOXIMATIV oval). Muntii au inaltimi diferite tinand cont cine si de unde se apuca sa-i masoare. Nivelul marii e stabilit conventional ca fiind nivelul 0 de la care porneste numaratoarea. 
   Diferitele obiecte tangibile: o lingura, o furculita, un fotoliu, un televizor, un laptop sunt cimentate obiectiv in mintea noastra ca obiecte de referinta. Ele sunt subiective prin definitiile lor subiective date de catre un om (sau mai multi, dupa caz).
   Religia: SUBIECTIVA CLAR - cele 10 porunci nu au venit prin fax de la Dumnezeu astfel incat sa fie, sa zicem, scrise de un liber arbitru. Ele au fost scrise de mana omului la fel ca si celelalte carti ce reprezinta fundatia institutiei Biserica.
    Nu imi mai vine in minte o alta chestie obiectiva. (daca puteti completa sunteti liberi sau nu, sa completati sau sa contraziceti) Ideea e ca - prin inductie, ca de acolo am pornit – se poate demonstra pentru n+1 lucruri (definind “lucruri” ca orice exista pe lumea asta) ca sunt subiective. Nimic nu e obiectiv. Si acestea fiind zise, poate cineva sa realizeze o critica obiectiva a ceea ce facem, a ceea ce gandim, a ceea ce suntem?! Nu; orice lucru definit in lumea aceasta e subiectiv. El a primit o denumire subiectiva ce a devenit obiectiva pentru ca a devenit un punct de referinta. Orice lucru denumit sau masurat in alt fel decat e definit acum, inainte de a primi denumirea actuala, ar fi fost actualmente un lucru obiectiv. Spre exemplu, daca obiectul denumit “lingura” s-ar fi numit “gurlimba” ar fi fost un lucru obiectiv cu care se putea manca si a carui forma ar fi permis sa tina lichidul (sau denumirea acelui lucru care datorita formei lui curge). 
   Ce vreau sa subliniez: poti face singur legi fizice, poti crea singur numere, culori, poti sa filozofezi sau sa calculezi. Esti liber sa gandesti; nimic nu te ingradeste sau mai poetic ori “cliseic” spus – “sky is the limit” (sau cerul reprezinta limita). Ca o mica precizare definitiei de DEX de mai sus, obiectivul camerei foto e singurul lucru obiectiv (:)) care exista (datorita numelui). Tot ceea ce face el e sa te ajute sa imortalizezi tot ceea ce e subiectiv, in speranta ca intr-o zi, candva, daca totul va ramane la fel, va deveni obiectiv, ca punct de referinta pentru altii. 
   Concluzia? Fotografiati, imortalizati, pastrati, protejati si cel mai important ganditi ceea ce faceti – doar asa se poate schimba lumea. Nu criticati “obiectiv” (sau judecati “obiectiv”), ajutati cu o parere constructiva - niciodata nu poti sti ce a fost “obiectiv” pentru persoana acuzata.