Postat de: Cornel | 04/06/2009

Sentimente…

Şi chiar nu credeam că pot să am aşa ceva. Stop, staţi aşa, e ca la întrebarea filtru a  interviului cu un tip ce pune întrebări incomode despre venitul şi numărul de copii pe care îi ai. E ca atunci când mama îmi spunea “cât eşti mic, nu-ţi dori să fii mare pentru că o să regreţi că timpul a trecut repede şi o să vrei să te întorci la a fi iar mic”. E simplu să vezi cum etape se încheie, să simţi cum două flori dispar. E simplu să vezi cum totul se încheie dar e mai greu să realizezi că ceva a luat sfârşit.

Da ştiu, bla bla, vorbesc cu dublu sens. Dacă te prinzi eşti bun, dacă nu, sunt nebun. Ei bine, fiecare are dramul lui de nebunie. Eu aţ exprima-o astfel: urmăresc un serial de ceva timp şi aş expune metafora jucându-mă cu două nume ale personajelor principale – dacă îţi doreşti atât de tare să fii Barney, e imposibil să nu ajungi a fi Ted. Dacă ajungi să fii prea Ted, ei bine… trebuie să speri că o să te lovească Mike Tyson aşa tare încât să te trezeşti Barney. Sau mai simplu, dacă încerci să le amesteci, ajungi să nu mai simţi mirosul florilor.

Ah, da, iar am vorbit cu dublu sens. Îmi pare rău că mă joc cu minţile unora aşa de tare încât îi forţez să le folosească. Am început să urăsc, de asemenea, să văd cum zboară timpul, să văd lumea de astădată regretând ce regret eu astăzi. De fapt, e prost spus; nu despre regret în adevăratul sens al cuvântului vorbeam; nu regret nimic, doar am sentimentul ăla aiurea că mama ar putea sa îmi zică – “I told you so!”

Revenind plastic şi totodată jurnalistic la vremurile obişnuite, o să vă spun că de ceva timp citesc Bendeac. Şi aş spune că genialitatea omului e atât de pătrunzătoare încât îmi doresc să il văd jucând într-o piesă. Dramul de amuzament fin îi aduce mai mult decât cititori, îi aduce faimă. Poate fi pe lista oricui de “To Do” cu menţiunea “trebuie văzut în teatru”.

Cu alte cuvinte, deşi termin facultatea, mă duc la majorat. Aveţi idei inteligente de cadouri pentru domnişoare majore? Că dacă nu, mi le folosesc pe ale mele…

P.S. Data viitoare când îmi aduc inspiraţia pe wordpress.com o să vă arăt o domnişoara care desenează genial în opinia mea şi a carei nouă expoziţie am ratat-o de curând.

Believe in awesomeness!


Răspunsuri

  1. bun


Lasă un răspuns

Răspunsul dvs.:

Categorii