Aş fi idiot să mă apuc să vorbesc despre concertul Madonnei din Bucureşti; asta din două motive mari şi late: nu eram în capitală la momentul respectiv şi Bitză a zis-o lung, dar la obiect. În concluzie la treaba asta afirm că sunt motive pentru care nu sunt mândru că m-am născut aici, dar nu mă lasă inima să plec.
Totuşi am învăţat să iau aspirina de toate zilele cu partea plină a paharului şi ştiu că sunt momente care îmi pot demonstra contrariul. Ia priviţi unul aici:
Omagiul adus artistului despre care canalele au vuit destul, unul dintre oamenii care au înţeles că pentru a schimba lumea trebuie să te schimbi pe tine.
Putem să facem ce n-a văzut Parisul, trăim într-o zonă superbă, dar aplicăm principiul: “las-o bă că merge aşa; dacă ăla face, eu de ce să nu?”. Cum îmi place să zic – “avem o ţară minunată, păcat că e locuită!”.
Să ne citim cu bine!

Nu crezi că e cazul să mai treci și pe aici? Adică, înțeleg sesiune, alea alea, dar totuși…
*hug*
De: credinmine pe 04/02/2010
la 12:11